Pentru că am fost la Foto Union la musiu Șuțu și la musiu Radu, am zis că nu se cade să nu ne colindăm gazdele noastre. Așa că am executat după cum vedeți mai jos. Țipetele pe care le auziți în fundal aparțin juniorilor DreamTeamRO și erau parte din coloana sonoră ) Apropo, este prima dată când DreamTeamRO merge cu colinda

Nu cred ca mai e cazul să vorbim despre legătura strânsă dintre DreamTeamRO şi Mediaş, mai ales după vacanţa de vis din vara acestui an şi participarea a 5 din cei 6 componenţi ai DreamTeamRO la Mediaş Blog Awards.

Credeţi că ne-am săturat? Evident nu! Eu am compensat lipsa de la Mediaş Blog Awards prin prezenţa, în week-endul imediat următor, la Festivalul de Folk Mediaş – Cetate Seculară şi nu oricum, ci ca preşedinte al juriului. Iar Vlad, căruia îi place să fie mereu pe drumuri, a zis că nu mă poate lăsa singur, drept pentru care s-a prezentat la locul faptei.

Iată-ne după cea de a 2-a seară de festival, alături de Marcel Cîmpeanu, unul din prietenii pe care îi avem în Mediaş.

Povesteam aici de “chestiile” facute de DreamTeamRO si care au contribuit decisiv la calificarea Gaz Metan Medias-ului in play-off-ul Europa League. Dupa meci, dom’ profesor Cristi Pustai s-a relaxat la concertul de folk de la Sighisoara (detalii aici) si a incarcat bateriile asa cum se cuvine, alaturi de “echipa de vis”, ba chiar am vizitat impreuna cetatea Sighisoarei, alaturi de Dorin Stanciu, tobosarul cetatii, multumita amabilitatii oamenilor de la Hotel BinderBubi Sighisoara.

Si, se vede treaba, ca DreamTeamRO a prestat bine, de aceasta data in mod pozitiv, pentru ca Gazu’ a facut din nou un meci mare si a invins cu 2-0 pe CFR Cluj chiar pe terenul acestora din urma. DreamTeamRO face minuni oriunde merge! Am zis!

Dom’ Profesor, bafta in meciul cu Austria Viena, calificati-va in grupe si apoi ne vedem sa va incarcam cu magia DreamTeamRO. Am zis!

Cum funcţionează chimia asta dintre noi…Eram joia trecuta la meciul dintre Gaz Metan Mediaş şi Mainz, împreună cu băieţii din DreamTeamRO. La pauză, ascultând imnul celor de la Gaz Metan, chiar i-am întrebat pe Make şi Vlad: “Băi, dar noi nu facem şi noi un imn al nostru?” Nu mi-au răspuns nimic, dar au mustăcit amândoi şi numai la câteva zile am aflat de ce

În una dintre serile petrecute la Hotelul Binder Bubi din Mediaş, am rămas mai târziu şi am cântat împreună, cu câte o bere-două, fireşte . La un moment dat eu cu Cristi şi Ştefan am plecat şi au rămas dragii de ei, Make şi Vlad. Am aflat ulterior că, în seara aceea, s-a născut şi imnul nostru. Pe scurt, lucrurile s-au desfăşurat cam în felul următor: Make, către Vlad: “Băi, eu am nişte versuri!”. Vlad, către Make: “Să ştii că am şi eu un refren!”

Restul, cum le-au sudat, cum le-au combinat, numai ei ştiu şi vă rog să urmăriţi înregistrarea făcută la Sighisoara Folk Night, pe terasa Hotelului Binder Bubi din Sighişoara, din ultima seară a minivacanţei petrecute la Mediaş şi Sighişoara. Aici s-a cântat pentru prima oară imnul “Nu inceta niciodata sa visezi”, Imnul DreamTeamRo, inspirat fiind de sloganul nostru Never Stop Dreaming.

Prima confruntare a nemților de la FC Mainz în România nu a avut loc cu Gaz Metan Mediaș ci cu DreamTeamRO

Aflați aici cum au vizitat nemții în timp record Maramureș, Oltenia și Moldova chiar înainte de meci!
http://www.sportlocal.ro/inainte-de-meciul-de-gaz-metan-nemtii-de-la-mainz-au-vizitat-in-timp-record-maramures-oltenia-si-moldova.html

UPDATE:

Jucătorii Mainz-ului în această poză sunt, de la stânga la dreapta:

06 Marco Caligiuri, 27 Nicolai Müller, 10 Eric Maxim Choupo-Moting, 03 Zdenek Pospech, 04 Nikolce Noveski

Caligiuri a ratat două șuturi consecutive, în minuturile 115 și 117. Puteți vedea rezumatul meciului aici: http://www.youtube.com/watch?v=XTBlZOLXgDk

Echipa DreamTeamRO a fost cu onoare reprezentată de mine prin superbii Munţi Apuseni, mai exact în Mărişel şi ca să fim concişi, la Cabana Moţilor.

Dovada:

În primul rând să vă zic ce e twittmobilul, că poate nu toată lumea ştie. Twittmobilul e Fordul S Max cu 7 locuri al lui Vlad care duce DreamTeamRO-ul spre mai multe destinaţii din ţară, de mai bine de un an de zile. Aveţi aici povestea întreagă a twittmobilului.

Dacă nu ştiţi, fiecare are locul lui stabilit în maşină, exact ca în celebra caricatură din header: clasa I, cu Vlad şi Cristi, clasa II-a, cu Ştefan şi Nicu şi clasa III-a, cu mine şi Make.

În drumul spre Focşani din februarie, anul ăsta, am făcut câteva poze, fără ca ei să ştie, sau dacă unii dintre ei au bănuit ceva, au uitat între timp, cu siguranţă. Pozele arată cât de liniştiţi suntem noi la drum şi cât de concentraţi suntem unii dintre noi .

Aşadar, mai jos aveţi primele poze spion din twittmobil:

Adevărul e că tare mi-e dor de o călătorie cu twittmobilul

Deoarece dorim să “moare duşmanii nostrii” (evident scris cu doi de “i”, deci da?), continuam sa va tinem la curent pe unde ajung cei care alcatuiesc cu atata mandrie DreamTeam-ul.

Episodul de astazi se localizeaza in tara atat de draga romanilor cu ocupatie in domeniul legume-fructe (speta capsuni), recte Spania. Mai precis Barcelona. Si mai precis, La Rambla, centrul turistic al unui oras absolut unic.

Pai, daca domnul Chinezu ne-a plimbat pe piept (sau pe burta … cum vreti) prin Tenerife, am zis ca nu ar fi rau sa va dau si eu o tura prin Duni, Bulgaria. Poate asa va deveni o traditie cu plimbatul tricourilor peste tot pe unde mergem.

Asa ca dragii mei colegi de trupa, v-am luat cu mine ca sa vedeti si voi partea asta de litoral bulgaresc. Si ca efectul sa fie complet, i-am creat si fetitei mele Mara, un tricou marca DreamTeamRo, pentru ca ca altel nu scapam de ea. Si iata-ne mandrii cum ne plimbam noi prin marele complex Duni.

Acuma sa ma dau un pic cu parerea despre Bulgaria si litoralul aferent. Drumurile sunt varza, eu am venit pe la Ruse si era de cateva ori sa-mi las rotile prin craterele din sosele. Am dat de o portiune de “sosea” de vreo 50 km unde m-au trecut toate emotiile posibile si imposibile vazand bombardamentul din carosabil. Normal ca iarasi mi-am tras niste dungi frumoase pe masina de la boschetii de pe marginea drumului, in tentative mea de a ocoli gropile. M-am simtit ca pe unele drumuri din Dobrogea de Nord. In schimb statiunea bulgaro-austriaca Duni, este de exceptie. Mancare multa, buna si variata (prietenii stiu de ce vorbesc) conditii de cazare bune, servicii ok, plaja cu nisip ok, curat, linistit. Apa Marii Negre, nu seamana cu ce am vazut pe litoralul romanesc (numai pe la Zatoane in Delta Dunarii am vazut asa apa curata), este limpede (posibil din cauza ca suntem intr-un mic golf) si este plina de vietuitoare, asa cum era odata la noi. Ma stiti ca sunt maniac cu tot felul de animalute, asa ca am explorat pe indelete zona si am capturat crabi, rapane vii si tot felul de mini-crustacei ce bantuiau cu carapace de melci in spate. Trebuia sa-mi fi luat si o undita ceva pentru ca sunt foarte multi pesti in zona. Deci, am ramas fascinat din punctul asta de vedere.

In rest sunt ca si “acasa” aici. Conform unui sondaj SIROP pe un esantion reprezentativ de 1421 de persoane a rezultat ca 70% dintre cei cazati sunt romani, 18% nemti, 10% danezi, 1% bulgari, 0,7% rusi si 0,3% francezi.

Cam atata de aici din Duni, acum ma duc sa vad daca mai am masina in parcare

Traiasca spiritul DreamTeamRo, oriunde in lume!

Personalmente, sunt în concediu în Tenerife. Dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor de gașca mea din DreamTeamRO Ca un gest de asumare multilaterală a faptului că fac parte din această trupă (ioi, cum a sunat asta ), am purtat tricoul echipei în două din locurile cele mai frumoase pe care le-am vizitat în această insulă minunată.

În prima poza sunt sus la Masca, într-un peisaj superb. În a doua poză, tricoul e pe post de halat al lui Alecu, după o baie în Atlantic ) pe vaporașul cu care am văzut impresionantele stânci Los Gigantes.

Vă țuc, băieți, vă țuc!